AutorNicola ElenaCategorieDesert, Idei de gatit, Prajituri, Specialitati, TorturiDificultateÎncepătorPelincile Domnului sunt un desert de post ce se fac in mod traditional cu julfa pentru Ajunul Craciunului, iar julfa nu este altceva decat seminte de canepa macinate in piua si fierte. Pentru ca semintele de canepa se gaseau din ce in ce mai greu, varianta traditionala a julfei a fost inlocuita treptat cu miezul de nuca, iar rezultatul a iesit surprinzator de bun si delicios, desertul cu turte ce s-a obtinut se aseamana cu desertul turcesc de baclava, insa mai putin dulce decat aceasta din urma.
Mod de preparare:
Pelincile Domnului sunt un desert de post, delicios, cu un gust asemanator cu cel de baclava, dar mai putin dulce. Se pot prepara sub forma de tort sau se pot umple ca pe clatite imediat ce sunt inmuiate in sirop. Ingredientele pentru acest desert traditional sunt simple, de post, nu se foloseste absolut deloc ulei sau margarina dar nici drojdie sau praf de copt, ele trebuie sa iasa crocante iar legarea aluatului pentru modelare si intindere se bazeaza practic pe glutenul din faina. Urmariti asadar mai jos cum se prepara si cat de usor obtinem un desert excelent, de post:
Pregatim aluatul cu apa calduta, faina si putina sare si le amestecam pana obtinem un aluat compact, moale si nelipicios. Este foarte important sa framantam foarte bine si intens aluatul, pentru a putea intinde bine foile, practic prin framantare se dezvolta glutenul din faina si aluatul devine elastic ca o plastelina.
Cand am obtinut aluatul nelipicios, il modelam in bila si il acoperim cu folie, apoi il vom lasa jumatate de ora sa se odihneasca.
Impartim apoi bila de aluat in 16 bucati, cat de cat egale.
Fiecare bucatica de aluat o vom modela ca pe niste bilute, in felul aceste va fi mai usor de intins in forma rotunda.
Vom pudra apoi masa de lucru cu faina de lucru si vom intinde turtele cu ajutorul unui sucitor.
Turtele trebuiesc intinse foarte bine, in toate partile, pana cand se subtiaza ca o coala de hartie.
Turtele mele au iesit de marimea unei palme, nu le-am vrut foarte mari, ca sa le pot manevra usor si sa-mi incapa in tigaia de copt. Daca doriti mai mari dublati cantitatile.
Scuturam turtele de excesul de faina si le asezam deoparte, pana cand le vom intinde pe toate.
In mod traditional turtele se coc pe plita, in tigai neunse cu grasime, sau la cuptor. In lipsa unei plite insa eu le-am copt intr-o cratita mai veche.
Coacem turtele pe ambele parti. Cand sunt coapte ele devin tari si casante. Veti observa ca turtele se vor mai incovoia la copt, nu va faceti griji, dupa ce se vor inmuia va fi totul in regula, eu le-am intepat cu o scopitoare in timpul coacerii astfel ca au iesit perfect.
Asezam turtele coapte una peste alta pana le terminam pe toate, apoi le asezam intr-o camera bine aerisita ca sa se usuce, eu le-am tinut intr-un dulap unde aveam spatiu liber.
Incercati sa nu le pastrati in bucatarie unde gatiti pentru ca de la aburi turtele se vor usca mult mai greu. Daca turtele nu vor fi bine uscate nu se vor insiropa cum trebuie. Daca se intampla sa rupeti sau sa va crape vreo foaie in timpul prepararii nu e nici o problema, o puteti folosi asadar nu o aruncati!
A doua zi pregatim siropul din apa, zahar si esenta de rom. In loc de zahar puteti pune si miere de albine, in acest caz nu o mai fierbeti o data cu apa, ci o adaugati dupa ce apa a fiert. Pregatim un vas putin mai mare decat foile de turte si punem in el siropul. Ca sa putem inmuia bine turtele, siropul trebuie sa fie fierbinte, atat cat putem suporta cu degetele, adica sa nu ne friga la maini. Incepem sa inmuiem foile pe rand, una cate una. Le introducem cu grija in sirop, pe ambele parti, pana cand se vor inmuia bine si nu vor mai fi absolut deloc casante. Nu va faceti griji daca se mai rup, le asezati asa bucati, la final cand veti taia din prajitura nu se va observa nimic.
Pregatim apoi umplutura pentru turte. Miezul de nuca se macina eu l-am cumparat deja macinat, daca aveti miez intreg il puteti coace inainte in tigaie cateva minute sau la cuptor pentru un gust mai intens de nuca apoi il macinati. Il amestecam cu zaharul si coaja rasa de lamaie si portocala. Cojile de citrice sa fie bine curatate de ceara de pe ele inainte de folosire, este de preferat sa folositi insa coji de citrice de la fructe Bio.
Scoatem fiecare turta inmuiata in sirop pe un platou si presaram deasupra amestecul de nuca pe toata suprafata lor, la fel ca atunci cand umplem cu crema un tort.
Procedam in acelasi mod cu fiecare turta pana le vom termina. Va recomand sa le umpleti bine cu miezul de nuca, rezultatul va fi delicios. Daca doriti prepararea lor sub forma de clatite atunci, dupa inmuiere adaugati amestecul de miez de nuca si rulati sau pliati turta ca la clatite. Pe masura ce le umpleti le puneti una peste alta cu grija, in felul acesta turtele nu se vor usca si procesul de inmuiere va continua pana le veti consuma.
La prajitura in forma de tort, ultimul strat trebuie sa fie de nuca, altfel foaia de deasupra se usca si e mai greu de taiat si portionat. Eu pe langa nuca am presarat si fistic macinat pentru un aspect frumos.
Acoperim prajitura si o vom pastra la frigider pentru cateva ore sau cel mai bine sa fie pregatita cu o zi inainte de Ajun pentru a sta o zi, in felul acesta turtele vor fi perfect inmuiate si aromate.
Prajitura Pelincile Domnului se serveste ca atare sau inainte de servire puteti adauga fructe, alune intregi, migdale, miez de nuca, fulgi de nuca de cocos etc. dupa inspiratie si gust. In umplutura puteti adauga stafide sau alte fructe uscate sau confiate.
Pe vremuri Pelincile lui Isus Hristos se faceau cu julfa obtinuta prin prelucrarea semintelor de canepa. Traditia spune ca acestea nu trebuie coapte de Ignat, adica pe 20 decembrie pentru ca atunci se taie porcii iar scutecele ies „insangerate”, si exista un adevarat ritual al prepararii acestora. Gospodinele trebuiau sa aibe casa curata si candela aprinsa, iar inainte prepararii, ele isi faceau semnul crucii si apoi turtele se framantau si se intindeau cu mare grija pe o panza alba, curata, deoarece, practic nu pregatesc un desert, ci chiar scutecele Domnului, de aici si denumirea preparatului.
O alta traditie spune ca aceste turte se dau de pomana la vecini, neamuri sau nevoiasi in zorii zilei de Ajun alaturi de prune uscate, sarmale de post, nuci si covrigi. In alte zone femeile merg la cimitir unde tamaie si aprind lumanari, abia apoi impart turtele.
De asemenea, se mai spune ca prima turta formata se numeste turta-vacii, aceasta nu se foloseste si se da deoparte iar in ziua de Boboteaza este data vacilor din gospodarie sa o manance, pentru ca vacile sa dea mai mult lapte.
Tort despre acest desert se spune ca daca incepi sa gatesti pelincile Domnului, e musai sa le faci si in anii urmatori, pentru bunastare, iar la cat e de buna si la cat de usor se prepara cu nuca, chiar nu am avea de ce sa nu ducem traditia mai departe.
Spor si pofta mare!
Sa aveti un Craciun fericit si indestulat!
Ingrediente
Indicații
Mod de preparare:
Pelincile Domnului sunt un desert de post, delicios, cu un gust asemanator cu cel de baclava, dar mai putin dulce. Se pot prepara sub forma de tort sau se pot umple ca pe clatite imediat ce sunt inmuiate in sirop. Ingredientele pentru acest desert traditional sunt simple, de post, nu se foloseste absolut deloc ulei sau margarina dar nici drojdie sau praf de copt, ele trebuie sa iasa crocante iar legarea aluatului pentru modelare si intindere se bazeaza practic pe glutenul din faina. Urmariti asadar mai jos cum se prepara si cat de usor obtinem un desert excelent, de post:
Pregatim aluatul cu apa calduta, faina si putina sare si le amestecam pana obtinem un aluat compact, moale si nelipicios. Este foarte important sa framantam foarte bine si intens aluatul, pentru a putea intinde bine foile, practic prin framantare se dezvolta glutenul din faina si aluatul devine elastic ca o plastelina.
Cand am obtinut aluatul nelipicios, il modelam in bila si il acoperim cu folie, apoi il vom lasa jumatate de ora sa se odihneasca.
Impartim apoi bila de aluat in 16 bucati, cat de cat egale.
Fiecare bucatica de aluat o vom modela ca pe niste bilute, in felul aceste va fi mai usor de intins in forma rotunda.
Vom pudra apoi masa de lucru cu faina de lucru si vom intinde turtele cu ajutorul unui sucitor.
Turtele trebuiesc intinse foarte bine, in toate partile, pana cand se subtiaza ca o coala de hartie.
Turtele mele au iesit de marimea unei palme, nu le-am vrut foarte mari, ca sa le pot manevra usor si sa-mi incapa in tigaia de copt. Daca doriti mai mari dublati cantitatile.
Scuturam turtele de excesul de faina si le asezam deoparte, pana cand le vom intinde pe toate.
In mod traditional turtele se coc pe plita, in tigai neunse cu grasime, sau la cuptor. In lipsa unei plite insa eu le-am copt intr-o cratita mai veche.
Coacem turtele pe ambele parti. Cand sunt coapte ele devin tari si casante. Veti observa ca turtele se vor mai incovoia la copt, nu va faceti griji, dupa ce se vor inmuia va fi totul in regula, eu le-am intepat cu o scopitoare in timpul coacerii astfel ca au iesit perfect.
Asezam turtele coapte una peste alta pana le terminam pe toate, apoi le asezam intr-o camera bine aerisita ca sa se usuce, eu le-am tinut intr-un dulap unde aveam spatiu liber.
Incercati sa nu le pastrati in bucatarie unde gatiti pentru ca de la aburi turtele se vor usca mult mai greu. Daca turtele nu vor fi bine uscate nu se vor insiropa cum trebuie. Daca se intampla sa rupeti sau sa va crape vreo foaie in timpul prepararii nu e nici o problema, o puteti folosi asadar nu o aruncati!
A doua zi pregatim siropul din apa, zahar si esenta de rom. In loc de zahar puteti pune si miere de albine, in acest caz nu o mai fierbeti o data cu apa, ci o adaugati dupa ce apa a fiert. Pregatim un vas putin mai mare decat foile de turte si punem in el siropul. Ca sa putem inmuia bine turtele, siropul trebuie sa fie fierbinte, atat cat putem suporta cu degetele, adica sa nu ne friga la maini. Incepem sa inmuiem foile pe rand, una cate una. Le introducem cu grija in sirop, pe ambele parti, pana cand se vor inmuia bine si nu vor mai fi absolut deloc casante. Nu va faceti griji daca se mai rup, le asezati asa bucati, la final cand veti taia din prajitura nu se va observa nimic.
Pregatim apoi umplutura pentru turte. Miezul de nuca se macina eu l-am cumparat deja macinat, daca aveti miez intreg il puteti coace inainte in tigaie cateva minute sau la cuptor pentru un gust mai intens de nuca apoi il macinati. Il amestecam cu zaharul si coaja rasa de lamaie si portocala. Cojile de citrice sa fie bine curatate de ceara de pe ele inainte de folosire, este de preferat sa folositi insa coji de citrice de la fructe Bio.
Scoatem fiecare turta inmuiata in sirop pe un platou si presaram deasupra amestecul de nuca pe toata suprafata lor, la fel ca atunci cand umplem cu crema un tort.
Procedam in acelasi mod cu fiecare turta pana le vom termina. Va recomand sa le umpleti bine cu miezul de nuca, rezultatul va fi delicios. Daca doriti prepararea lor sub forma de clatite atunci, dupa inmuiere adaugati amestecul de miez de nuca si rulati sau pliati turta ca la clatite. Pe masura ce le umpleti le puneti una peste alta cu grija, in felul acesta turtele nu se vor usca si procesul de inmuiere va continua pana le veti consuma.
La prajitura in forma de tort, ultimul strat trebuie sa fie de nuca, altfel foaia de deasupra se usca si e mai greu de taiat si portionat. Eu pe langa nuca am presarat si fistic macinat pentru un aspect frumos.
Acoperim prajitura si o vom pastra la frigider pentru cateva ore sau cel mai bine sa fie pregatita cu o zi inainte de Ajun pentru a sta o zi, in felul acesta turtele vor fi perfect inmuiate si aromate.
Prajitura Pelincile Domnului se serveste ca atare sau inainte de servire puteti adauga fructe, alune intregi, migdale, miez de nuca, fulgi de nuca de cocos etc. dupa inspiratie si gust. In umplutura puteti adauga stafide sau alte fructe uscate sau confiate.
Pe vremuri Pelincile lui Isus Hristos se faceau cu julfa obtinuta prin prelucrarea semintelor de canepa. Traditia spune ca acestea nu trebuie coapte de Ignat, adica pe 20 decembrie pentru ca atunci se taie porcii iar scutecele ies „insangerate”, si exista un adevarat ritual al prepararii acestora. Gospodinele trebuiau sa aibe casa curata si candela aprinsa, iar inainte prepararii, ele isi faceau semnul crucii si apoi turtele se framantau si se intindeau cu mare grija pe o panza alba, curata, deoarece, practic nu pregatesc un desert, ci chiar scutecele Domnului, de aici si denumirea preparatului.
O alta traditie spune ca aceste turte se dau de pomana la vecini, neamuri sau nevoiasi in zorii zilei de Ajun alaturi de prune uscate, sarmale de post, nuci si covrigi. In alte zone femeile merg la cimitir unde tamaie si aprind lumanari, abia apoi impart turtele.
De asemenea, se mai spune ca prima turta formata se numeste turta-vacii, aceasta nu se foloseste si se da deoparte iar in ziua de Boboteaza este data vacilor din gospodarie sa o manance, pentru ca vacile sa dea mai mult lapte.
Tort despre acest desert se spune ca daca incepi sa gatesti pelincile Domnului, e musai sa le faci si in anii urmatori, pentru bunastare, iar la cat e de buna si la cat de usor se prepara cu nuca, chiar nu am avea de ce sa nu ducem traditia mai departe.
Spor si pofta mare!
Sa aveti un Craciun fericit si indestulat!